Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Cand martie doare

Posted by on Mar 18, 2011 in Uncategorized | 7 comments

Cand l-am cunoscut, nu stia sa faca daruri. Nu stia ca se fac daruri.

Incet, incet a inceput sa se gandesca la asta.

Dupa multi ani, dupa multe sarbatori, mi-e greu sa nu mai primesc.

Spectacolul strazii e trist cand esti singura.

De martisor mi-a fost greu…

Am trait ziua imaginandu-mi cum ar fi fost daca…

Ce-ar fi ales anul asta?

Am primit martisoare fulgi de nea, broasca testoasa, trandafiri…

Mi-am dorit un medalion cu piatra galbena.

Oare ar fi tinut minte?

Oare m-ar fi surprins din nou?

Il  iubesc si acum.

Nimic din sufletul meu nu s-a stins.

Mi-e dor de el si mi-e dor de mine. De mine, cea de langa el.

De 8 Martie a fost aproape insuportabil.

Copii mei m-au sarbatorit cu flori minunate si lumanari parfumate.

Dar mi-a lipsit …mult. E greu sa intelegi valentele cuvantului definitiv.

Soarele va incalzi pamantul, si zilele vor deveni tot mai luminoase, in curand, cat de curand…


 


7 Comments

  1. Iti doresc putere sa treci cat mai usor peste toate 1 Martie si 8 Martie care vor veni. Peste toate Craciunurile si toate zilele de nastere… Iti doresc putere sa mergi inaite alaturi de copiii tai!…

  2. Vor fi zile senine si soare luminos atunci cand te vei astepta cel mai putin. M-am ingropat in citit in zilele de 1 si 8, nu mi-au lipsit florile si martisoarele. Mi-a lipsit doar o mangaiere pe obraz. E trist. Mereu e trist. Dar tristetea de azi va face loc bucuriei imese de maine, va veni. Intotdeauna vine.
    Cat de curand…

    Cu drag,
    Andres

    • multumesc…din suflet…
      astept… fiecare zi incepe cu speranta ca va fi mai bine putin, uneori se intampla sa fie asa, alteori inca nu…
      dar continui sa cred ca intr-o zi…voi putea sa ma ridic si sa fac lucruri simple: sa merg la coafor, sa folosesc din nou ruj, sa-mi privesc silueta in vitrinele magazinelor…

  3. Roberta, stiu bine cum este cand martie doare… Stiu bine cum e cand doare fiecare luna a anului, fiecare duminica pentrecuta in singuratate, fiecare zi, fiecare ora. Stiu cum e sa adormi, sa visezi, sa te trezesti, sa te gandesti la acelasi lucru.
    Poti primi un dar, un cuvant cald de la fiecare persoana de pe pamant, dar daca nu vine niciun semn de la acel El al sufletului tau, totul este in van.
    Roberta, nici mie nu mi-a priit acest martie. Si nu e primul…

  4. Cand intalnesc oameni ca voi si vad tristetea voastra, despre care stiu ca doare si stiu ca nu va plangeti doar asa, ca sa va auda cineva … stiu ca doare si va inteleg. Sper ca voi si cei de langa voi , noi toti, sa intelegem ca fericirea se masoara in clipe si de aceea avem nevoie sa ne bucuram cat mai des chiar si pentu o clipa, de flori, de lumina , de zambetele copiilor, de zambetele celor din jurul nostru, de soare, de tot ceea ce ne inconjoara. Suna banal tot ceea ce spun eu aici dar va rog sa va amintiti aceste cuvinte si incercati sa zambiti cat mai des! Avem nevoie sa va vedem zambind pentru a putea spera ca exista posibilitatea de a continua si dupa astfel de momente…
    Avem nevoie sa invatam de la voi cum sa mergi mai departe…

  5. pentru mine e august..luna cind ne casatorisem, luna cind mi-am pierdut sotul intr-un accident, luna cind a murit tata de cancer de colon ..si desi au trecut ani, desi “mi-am refacut viata” (stupida expresie sau sfat?!cind eu numai am continuat-o) in august sunt trista, melancolica sau nervoasa..am ceva interior si desi imi zic sa ma controlez, subcontientul e puternic…
    cel putin am amintirile placute, pozele de la nunta pe care ma uit din nou iar si iar si pling si imi sterg lacrimile si zimbesc amar…si continui, caci cei din jur nu stiu ca am plins iar copila mea are nevoie de mine…am doua prietene care in fiecare an la data acidentului, imi trimit un email cu textul “azi ma gindesc la tine”

    deci Roberta nu esti singura, continua pentru copiii tai si pentru tine, continua caci asa ar fi dorit si el. Sa fii tare, puternica si sa nu iti pese de ce zic altii caci nimeni nu e in locul tau!

    • Multumesc mult , Diana, ai dreptate, nimeni nu e in locul meu, sau al tau sau al oricui sufera cu adevarat. Fiecare se gandeste la bucatica lui de bine, de confort si multi sunt cei ce calca pe cadavre ca sa ajunga la bucata lor de paine…iar atunci cand esti cazut in genunchi, in ruga catre cer, multi considera ca este mai usor sa-ti puna bocancul pe grumaz…

Leave a Comment

*